Job 3

Plângerea lui Iov

1 După toate acestea, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:

3 „Să piară ziua în care m-am născut
și noaptea în care s-a zis: «S-a zămislit un băiat!».
4 Să fie schimbată în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din Ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 S-o învăluie negura și umbra morții;
s-o acopere un nor;
s-o înspăimânte umbrele din timpul zilei!
6 Noaptea aceea! S-o cuprindă bezna!
Să nu fie inclusă în zilele anului;
să nu fie numărată între luni!
7 Iată! Noaptea aceea să fie stearpă;
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce sunt pregătiți să întărâte leviatanul! ^{▼▼Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.}
9 Să se întunece stelele din amurgul ei;
să aștepte lumina, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10 pentru că n-a închis ușile pântecului mamei mele
și n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 De ce n-am murit la naștere
și n-am pierit când am ieșit din pântec?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m-aș fi odihnit
14 cu împărații și sfetnicii pământului,
care și-au construit morminte impresionante,
15 cu prinții care au avut aur
și care și-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca un avorton,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo, cei răi nu te mai tulbură,
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18 Acolo, prizonierii se bucură
și nu mai aud glasul asupritorului.
19 Cel mic și cel mare sunt acolo,
iar sclavul este liber de stăpânii lui.

20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea,
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici liniște și nici odihnă,
iar tulburarea a venit peste mine“.